Culic mic

Numenius phaeopus

Autor: shutterstock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Culicul mic este larg răspândit la nivel global. În timpul cuibăritului preferă zonele nordice precum Alaska, Islanda, Insulele Feroe, centrul și nordul Eurasiei. Este o specie migratoare, care iernează în zonele de coastă din sudul Americii de Nord, ale Americii Centrale, în mare parte din coasta Americii de Sud și a Africii, în sudul Asiei și în zona de coastă a Australiei.

POPULAȚIE

Populația care cuibărește în Europa este mare, fiind cuprinsă între 343.000 și 402.000 de perechi, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din efectivul total al speciei. În prezent se consideră că specia are o tendință populațională stabilă.
Culicul mic este o specie nordică, care nu cuibărește în România, găsindu-se doar în pasaj. Efectivele care tranzitează țara noastră sunt estimate la 1.000-5.000 de indivizi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

În perioada cuibăritului preferă mai multe habitate umede de tundră, precum mlaștini, rogozișuri, margini de lacuri, văi de râuri sau chiar păduri deschise. Evită însă habitate extreme reci sau umede, cu pantă abruptă sau terenurile cu vegetație deasă ori înaltă. Iernează în zona de coastă, preferând plajele și pajiștile inundate, precum și zonele mlăștinoase. Longevitatea maximă în libertate este de 16 ani. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani.
Se hrănește afundându-și ciocul în nămol sau ciugulind de pe sol, uneori chiar și noaptea. Este o pasăre omnivoră, dar preferă în mare parte nevertebratele precum diverse larve de insecte, râme, crabi, melci, viermi și păianjeni. Mai rar consumă hrană de origine vegetală, de exemplu semințe, flori, frunze și fructe. În timpul iernării, din hrana sa fac parte mai ales crustaceele, moluștele, viermii policheți și ocazional pești sau chiar juvenili ai altor păsări.
Părăsește zona de cuibărit în perioada iulie-septembrie și revine în perioada aprilie-iunie. Formează perechi monogame. De obicei cuibăresc în colonii dispersate, dar sunt foarte teritoriale și își apără zona de cuibărire. Masculii atrag femelele cu cântece în timp ce zboară în cercuri la înălțime. Odată formată perechea, femela face o adâncitură în sol și aduce frunze pentru a construi cuibul. Deseori construiesc cuiburi în iarbă, buruieni sau pe o movilă. Cei doi părinți clocesc pe rând ponta formată din 3-4 ouă verzi sau măslinii, cu mărimea de 58 x 41 mm, timp de 27-28 de zile. De asemenea, ei au grijă de pui timp de 35-40 de zile. Aceștia sunt nidifugi și părăsesc cuibul ca să își urmeze părinții. De cele mai multe ori femela pleacă din teritoriul de cuibărit, lăsând puii încă nezburători în grija masculului. Atât ouăle, cât și puii au un colorit criptic, permițându-le să se camufleze mai ușor în mediu. O pereche scoate un singur rând de pui pe an.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbarea antropogenă.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante migrație a speciei.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărături active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.