Codroș de pădure

Phoenicurus phoenicurus

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia are o distribuție largă în Europa, în nordul Asiei, nord-vestul Africii, la est de Baikal, în sudul țărilor balcanice, în Ucraina și în vestul Turciei. Este o specie migratoare, locurile de iernare fiind la sud de Sahara. O parte a populației rămâne iarna în regiunea mediteraneană.

POPULAȚIE

Populația europeană a speciei este cuprinsă între 9.630.000 și 15.000.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 60% din populația globală. Între anii 1980-2013 populația a cunoscut o creștere moderată.
În România, populația este cuprinsă între 62.229 și 207.830 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia preferă pădurile de foioase, dar este întâlnită și în taiga, la diverse altitudini. La noi în țară este o pasăre comună în păduri de foioase, de luncă, în răchitișuri, parcuri și livezi sau în locuri cu ziduri vechi. Vara este o specie frecvent întâlnită în zăvoaiele apelor, în pădurile de sălcii ale Deltei Dunării și în pădurile luminoase, umede. Caracteristic codroșilor de pădure este faptul că, în toate tipurile de penaj, are coada ruginie, pe care o mișcă constant, acest comportament fiind similar doar codroșului de munte.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 10 ani și două luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește cu insecte (libelule, lăcuste, viespi sau buburuze), păianjeni, râme, dar și cu hrană de origine vegetală, precum fructe de ienupăr, cireșe, păr, soc etc. Metodele prin care își procură hrana sunt diverse: culege nevertebrate din sol și de la suprafața acestuia, căutând și răscolind frunzele din litieră (comportament pe care îl are mai ales în cartierele de iernare din Africa), adună hrana de pe trunchiuri, ramuri sau frunze, se lasă la sol dintr-un punct de observație înalt și se întoarce la acesta cu prada în cioc sau se lansează în zbor de pe o creangă (în maniera specifică muscarilor), revenind pentru a consuma prada pe creanga de unde s-a lansat.
Codroșul de pădure cuibărește în lunile mai-iunie. Masculul alege singur locul cuibului, după care încearcă să atragă femela la intrarea într-o scorbură prin etalarea penelor cozii deschise. Mai poate cuibări și sub scoarța copacilor, acolo unde aceasta este depărtată de lemn, și poate ocupa și cuiburile artificiale, dacă sunt situate în habitatul optim pentru specie. Cuibul are forma unei cupe, este construit din ierburi și este căptușit în interior cu lână, păr sau pene. Acesta e construit în special de către femelă, care îl definitivează în aproximativ 5 zile. Ea depune 3-10 ouă de culoare albastru-deschis, pe care le incubează timp de 12-14 zile. Puii sunt hrăniți în special de către femelă, care este ajutată și de mascul. Ei devin zburători și părăsesc cuibul la 13-17 zile de la eclozare. În zona nordică a arealului de cuibărit o pereche depune o singură pontă, iar în zonele sudice este depusă frecvent și o a doua pontă.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor cauzate de schimbarea folosirii terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Efectul altor activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciei.
- Reducerea pesticidelor folosite în agricultură și silvicultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a pesticidelor în funcție de fenologia speciei.
- Instalarea cuiburilor artificiale în habitatul optim al specie.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de cuibărire, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus)