Codroș de munte

Phoenicurus ochruros

Autor: Tiberiu Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Specia poate fi întâlnită în majoritatea țărilor din Europa, mai puțin în Islanda, nordul Marii Britanii și nordul Scandinaviei. Este o specie migratoare, locurile de iernare fiind situate la nord de Sahara.

POPULAȚIE

Populația europeană a codroșului de munte este cuprinsă între 5.760.000 și 10.000.000 de perechi cuibăritoare, aceasta reprezentând 35% din efectivul la nivel global. Între anii 1980-2013 tendința generală a fost crescătoare.
În România, populația acestei specii este cuprinsă între 508.549 și 803.573 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Deși această specie cuibărea în trecut în habitate deschise și stâncoase, astăzi poate fi văzută foarte frecvent în sate și orașe, unde poate fi găsită doar în apropierea clădirilor, evitând parcurile și grădinile mari. Se mai găsește și în zonele cu ruine. În regiunile cu păduri, le preferă pe cele cu specii de foioase sau amestec, unde este întâlnită doar la liziera pădurilor. Habitatele preferate rămân totuși terenurile deschise și versanții, acolo unde sunt prezente stâncării. În România se întâlnește oriunde există habitatele preferate pentru cuibărit, de la câmpie până în golurile alpine. Este o specie migratoare și, în ciuda faptului că locurile de iernare sunt departe, această pasăre pleacă târziu din cartierele de cuibărit și se întoarce primăvara devreme.
Atinge în libertate longevitatea maximă de 10 ani și două luni. Ajunge la maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Codroșul de munte este o specie predominant insectivoră și își capturează prada dintr-un zbor puternic și rapid. Consumă, de asemenea, omizi, râme, melci mici, coleoptere și păianjeni, fructe diverse, dar și unele semințe.
Este o specie monogamă, deși deseori masculul se poate împerechea cu două femele. Masculul este teritorial și cântă adesea cocoțat în locurile expuse, cu picioarele întinse și fluturând coada în mod sacadat. Ritualul nupțial include și numeroase dansuri efectuate înainte de împerechere. Cuibul este făcut din ierburi și este amplasat în cavități din ziduri sau între pietre, această pasăre cuibărind frecvent în stâncării montane. În localități sau în clădirile izolate din habitate deschise sau păduri, intră între țigle, în fisurile din ziduri, între grinzi sau sub streașină. Ocupă cu succes și cuiburile artificiale. Femela construiește un cuib din iarbă uscată și frunze (cuiburile din localități) sau din mușchi (cuiburile din zona stâncăriilor, pe care le căptușește la final cu păr și pene). Ponta depusă în perioada mai-iulie este formată din 3-7 ouă albe. Incubația este realizată de către femelă și durează 13-17 zile, iar puii după eclozare sunt hrăniți la cuib de către ambii părinți timp de 12-20 de zile (hrana preferată fiind omizile, la care se adaugă și insecte adulte). După această vârstă, puii părăsesc cuibul și rămân ascunși, fiind hrăniți de adulți timp de 11-35 de zile, când pot să zboare și să își procure singuri hrana. Masculii în prima lor primăvară păstrează încă penajul de juvenil, care este destul de asemănător femelei. Ei cuibăresc în habitate calitativ mai slabe, având un succes reproductiv mult mai scăzut decât cel al masculilor mai înaintați în vârstă. Dacă există hrană suficientă și condiții climatice favorabile, o pereche poate depune și două ponte într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor din cauza schimbării folosirii terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Efectul altor activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere ale speciei.
- Reducerea pesticidelor folosite în agricultură și silvicultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a pesticidelor în funcție de fenologia speciei.
- Limitarea înființării carierelor și a altor infrastructuri industriale în zona de reproducere a speciei.
- Instalarea cuiburilor artificiale în habitatul optim al speciei.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de cuibărire, migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Codroș de munte (Phoenicurus ochruros)