Măcăleandru

Erithacus rubecula

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Măcăleandrul este o specie cu o mare arie de răspândire, care se întinde din Europa până în Siberia, nordul Africii și Turcia. Păsările din nordul și estul continentului migrează iarna spre sud-vest. Arealul de iernare se întinde din Marea Britanie până în Spania și Maroc, precum și în sud-estul Europei.
În România, măcăleandrul este frecvent în toată țara, din câmpie până în zonele montane.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este foarte numeroasă și este cuprinsă între 58.700.000 și 90.500.000 de perechi, ceea ce reprezintă 90% din populația globală, fiind în creștere.
În România, populația cuibăritoare a speciei este cuprinsă între 2.586.175 și 3.164.225 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Specia preferă zonele împădurite, grădinile, parcurile sau lizierele, în general zonele cu alternanță de desișuri cu terenuri deschise. În nordul Europei preferă molidișurile și pădurile de amestec. Măcăleandrul este o pasăre retrasă, fără a fi sperioasă, uneori fiind chiar foarte curioasă.
Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește în principal cu diverse nevertebrate, cu semințe și bobițe. Specie diurnă, însă se hrănește și noaptea acolo unde există surse de lumină artificială, sau atunci când lumina lunii este foarte puternică.
Păsările care migrează se întorc în februarie pentru reproducere. Pentru cuibărit alege habitatele umbroase, pe care le găsește în păduri, tufărișuri și parcuri, și este considerată o pasăre comună în grădini, parcuri și păduri dese sau cu subarboret. Este o specie teritorială și monogamă. În timpul ritualului nupțial masculul hrănește femela. Cuibul este amplasat în locuri variate, precum scorburi, rădăcina copacilor, fisuri din pereți. El poate fi și suspendat, de regulă până la 1,40 m deasupra solului. Cuibul este construit de către femelă din resturi vegetale, iarbă sau mușchi și este căptușit cu păr de animale și rădăcini subțiri. Depune de regulă două, mai rar trei ponte pe an, care sunt formate din 5-7 ouă. Mărimea medie a unui ou este de 20 x 15 mm. Clocitul este asigurat numai de către femelă, pe durata a 13-14 zile. Puii părăsesc cuibul după 12-15 zile de la eclozare, la creșterea puilor participând ambii părinți.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei, pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice (reproducere).
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Evitarea împăduririi zonelor de tufăriș, conservarea zonelor împădurite cu scopul de a restabili habitatele aflate în stare degradată.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Măcăleandru (Erithacus rubecula)