Brumăriță de pădure

Prunella modularis

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Brumărița de pădure este o specie larg răspândită în toată Europa, în Orientul Apropiat și în nordul Africii, unde frecventează pădurile cu subarboret bogat, desișurile, dar și parcurile, grădinile, plantațiile de conifere; în nordul continentului este prezentă în molidișuri și jnepenișuri. Este sedentară în vestul, sudul și parțial în centrul Europei, iar populațiile din regiunile aflate în nordul, parțial centrul și estul extrem al continentului sunt migratoare parțial sau chiar total migratoare. Cartierele de iernare ale speciei sunt situate în sudul continentului, în zona Mării Mediterane, în Orientul Apropiat și în nordul Africii.

POPULAȚIE

Populația europeană a speciei reprezintă 95% din populația mondială, fiind cuprinsă între 12.700.000-21.800.000 de perechi cuibăritoare și aflându-se într-un declin moderat.
Populația din România este cuprinsă între 319.633 și 645.245 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Habitatul specific al speciei este pădurea cu subarboret des, dar poate fi găsită și în parcuri, tufărișuri și tăieturi de pădure. Este o pasăre iubitoare a pădurilor de conifere, mai ales a subarboretelor din molidișuri și jnepenișuri, ajungând să cuibărească până la o limită altitudinală de 2.600 m. În România este prezentă în zonele împădurite cu subarboret des, aflate în special în zonele de munte. În timpul iernii se pot întâlni stoluri mari, care ajung până la 100 de exemplare sau chiar depășesc acest număr, acolo unde este identificată o sursă bogată de hrană.
Atinge, în libertate, longevitatea maximă de 20 de ani și opt luni. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Brumărița de pădure are un regim alimentar predominant insectivor, completat în perioada rece cu hrană auxiliară formată din diferite semințe. Își caută hrana pe sol sau în vegetația scundă. Vizitează frecvent hrănitoarele instalate în timpul iernii.
Părăsesc locurile de cuibărit în lunile septembrie-noiembrie și revin în martie-aprilie. Sezonul de reproducere ține de la începutul lui aprilie până la sfârșitul lunii iulie. Obiceiurile de împerechere ale acestei păsări sunt foarte interesante, prezentând toate sistemele de împerechere: monogamie, poliandrie și poliginie, fapt influențat probabil de calitatea habitatelor. În ritualul nupțial masculii au bătăi tipice de aripi, pentru a cuceri femela. Aceasta se reproduce și cu alți masculi, asigurându-se astfel că va avea mai multe ajutoare la creșterea puilor, deoarece, ulterior eclozării puilor, toți acești masculi vor aduce hrană la cuibul femelei cu care s-au împerecheat. Cuibul este instalat de la nivelul solului până la înălțimea de 3 m, într-un tufiș sau copac tânăr (de preferință un conifer). Acesta este confecționat din mușchi uscat și iarbă, având la bază câteva crenguțe. Interiorul lui este căptușit cu păr de cal, fire de iarbă și mușchi. De obicei, specia depune două sau chiar trei ponte într-un sezon de reproducere, fiecare fiind formată din 4-7 ouă clocite timp de 11-12 zile de către femelă, care pleacă ocazional de la cuib pentru a se hrăni. Dimensiunea unui ou este de 19 x 15 mm, iar culoarea este albastru-pal. Puii ajung la maturitate în 12-14 zile, la îngrijirea puilor luând parte atât ambii părinți, cât și masculii cu care s-a mai împerecheat femela. Densitatea înregistrată la populațiile acestei specii din vestul Europei este de 4-6 cupluri/10 ha și peste 10 cupluri/10 ha la populațiile din Olanda și Germania. Deseori, cuiburile acestei specii sunt parazitate de cuc (Cuculus canorus).

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Managementul pădurii.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Potrivirea lucrărilor silvice cu biologia speciei pentru a evita perturbarea ei în perioadele critice.
- Menținerea stratului subarbustiv în pădurile exploatate.
- Interzicerea defrișării care rezultă în scăderea dimensiunii pădurii și în schimbarea folosirii terenului.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea și creșterea extinderii pădurilor native, urmărindu-se nivelul cel mai ridicat de diversitate structurală și de specii.
- Promovarea tipurilor de management care favorizează eterogenitatea pădurii.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Brumăriță de pădure (Prunella modularis)