Pănțăruș (Ochiul-boului)

Troglodytes troglodytes

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie cu o distribuție largă atât în Europa, cât și în Asia Centrală și de Est, în nord-vestul Africii și în America de Nord. Lipsește numai din partea nordică a Scandinaviei.

POPULAȚIE

Populația europeană este cuprinsă între 32.700.000 și 56.500.000 de perechi cuibăritoare, tendința fiind ascendentă.
În România se apreciază că sunt între 339.368 și 575.235 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cuibărește la altitudini mijlocii, însă ocazional, în anumite regiuni, pot fi observate perechi clocitoare și la altitudini mai mari. Arealul de cuibărit se întinde din zona mediteraneană prin cea temperată până la cea boreală, cu o tendință mai mult oceanică decât continentală, unde temperaturile sunt între 10 și 20°C în luna iulie, evitând astfel temperaturile extreme de frig și de căldură. Ocazional apare și peste limita pădurilor, chiar și la altitudini de peste 2.000 m, dar de obicei preferă zonele de câmpie și de deal, unde vegetația oferă locuri ideale pentru a cuibări și a aduna hrană. Este o specie a pădurilor umede de conifere cu coronament bogat, deși apare și în alte tipuri de păduri, cele de foioase sau mixte, unde găsește vegetație densă. De cele mai multe ori apare lângă malurile argiloase sau stâncoase ale apelor curgătoare cu vegetație bogată, printre rădăcinile copacilor dărâmați de vânt, lângă râpe, cavități stâncoase sau chiar și în apropierea cabanelor de vacanță, unde găsește locuri cu grămezi de crengi și tufăriș. În cadrul arealului de răspândire sunt păsări migratoare, parțial migratoare și sedentare. Populațiile continentale fac mișcări de lungă și scurtă durată, zburând în direcția nord-sud sau de la altitudini mari la cele joase. Populațiile sudice de obicei sunt sedentare. Deși este o pasăre de talie foarte mică, este foarte energică și dispune de un glas puternic.
Atinge în libertate longevitatea maximă de șapte ani. Ajunge la maturitate sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește cu insecte mărunte sau ouăle acestora și cu păianjeni. Aceste nevertebrate sunt adunate din vegetația densă, printre rădăcini sau din grămezile de crengi. Iarna consumă și semințe de iarbă.
Masculii sunt teritoriali și atrag femelele cântând la începutul perioadei de reproducere. Un mascul poate cuibări cu mai multe femele în același timp, specia fiind poligină. Cuiburile sunt construite în cavități naturale, de obicei nu foarte departe de suprafața solului. Cavitățile ocupate se află între rădăcinile copacilor dărâmați, la rădăcinile copacilor de-a lungul malurilor abrupte ale apelor curgătoare, în buturugi putrezite, în scorburile vechi ale ciocănitorilor etc. Masculul și femela construiesc cuibul împreună pe o platformă din crengi subțiri. Cuibul este închis, globular, cu o intrare îngustă, și este clădit mai ales din fire de iarbă, plante ierboase, mușchi sau rădăcini, fiind căptușit la interior cu păr de mamifere sau pene. Masculul poate construi mai multe cuiburi care rămân neterminate. Femela depune și clocește în lunile aprilie-mai, timp de 12-16 zile, o pontă formată din 5-6 ouă albe cu pete ruginii. Ambii părinți hrănesc puii, care părăsesc cuibul după aproximativ 19 zile de la eclozare. De obicei, specia depune două ponte într-un sezon de reproducere, în perioada aprilie-august.

AMENINȚĂRI

- Modificarea, fragmentarea și pierderea habitatului.
- Alterarea și pierderea habitatelor în urma schimbării folosirii terenurilor.
- Poluarea.
- Perturbarea cauzată de alte activități antropogene.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Păstrarea unui mozaic de habitate cu prezenţa pâlcurilor de copaci şi a arbuştilor în zonele deschise agricole.
- Menținerea și accentuarea coridoarelor între zonele de pajiști spontane incluzând și arbori, linii de arbori și grupuri de arbori neproductivi dispersate.
- Reducerea folosirii insecticidelor și erbicidelor în agricultură și silvicultură. În caz de necesitate și în lipsa alternativelor, folosirea substanțelor cu toxicitate și persistență minimă ar trebui să fie justificată și aplicată pe terenurile de reproducere a speciei numai în afara perioadei de reproducere.
- Menținerea miriștilor și interzicerea arderii acestora.
- Prevenirea sau penalizarea incendiilor ilegale în tufărișuri.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Pănțăruș (Troglodytes troglodytes)