Mierlă de apă (Pescărel negru)
Cinclus cinclus
Autor: Daniel Petrescu
STATUT LEGAL DE CONSERVARE
DISTRIBUȚIE
Specia are numeroase populații separate, care trăiesc în zonele muntoase din Europa (din Irlanda, nordul Norvegiei, Iberia, centrul și sudul Europei până în Italia și Grecia, Urali și Caucaz), Africa de Nord, Turcia, Asia Centrală (până în Tibet) și China de Vest. În general este o pasăre sedentară, dar unele păsări scandinave iernează în statele baltice, Polonia, regiunile adiacente din Rusia, iar populația din munții Urali pare a fi parțial migratoare.
POPULAȚIE
Populația europeană este cuprinsă între 131.000 și 292.000 de perechi cuibăritoare, ceea ce reprezintă 35% din populația globală, estimându-se un declin de până la 25% în decursul a trei generații (aproximativ 12 ani).
Populația cuibăritoare din România este situată între 2.600 și 26.000 de perechi, tendința fiind descendentă.
MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI
Mierla de apă este răspândită pe cursul râurilor repezi de munte din zona pădurilor de conifere și a celor mixte. Ocazional, poate fi observată pe malurile lacurilor din zonele stâncoase.
Se hrănește în principal cu nevertebrate acvatice (crustacee, insecte etc.). Consumă și icre, alevini și pești mici. Prada este prinsă din albia râurilor, pasărea intrând parțial sau chiar total sub apă.
Este o pasăre teritorială, care locuiește în perechi, de-a lungul râurilor. Cântecul este un ciripit melodios, murmurător; ambele sexe cântă. Emite un puternic și penetrant „zit-zit“.
Sunt, de obicei, păsări monogame, rar poligame. Cuibul este situat în apropierea sau deasupra apei, în adâncituri de mal, în crăpăturile stâncilor, printre rădăcinile copacilor de pe mal, într-o nișă sau pe construcții artificiale (o ieșitură sub un pod, în canalele de scurgere). Adesea, el este amplasat în spatele căderilor de apă, mai rar pe pietre în mijlocul apei sau, în caz de mari inundații, pe copaci. Cuibul este o construcție spațioasă, bombată, alcătuită din mușchi și tulpini de iarbă, căptușită cu frunze uscate și acoperită cu mușchi pentru o foarte bună camuflare în mediu. Acoperișul, depășind marginea cuibului, lasă o intrare laterală în cuib, îndreptată spre apă. Cuibul este construit de ambele sexe. În el femela depune 1-7 ouă, de obicei între 4 și 6, câte unul pe zi, începând de la sfârșitul lui martie până la începutul lui aprilie. O pereche poate avea frecvent două ponte pe an, mai rar trei. Ouăle sunt netede, mate, albe, nemarcate, fusiforme, puternic ascuțite către capătul îngustat. Incubația lor durează 12-18 zile, de obicei 16 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli; ei rămân în cuib o perioadă de 19-25 de zile și sunt îngrijiți de ambii părinți. Înainte de a fi capabili să zboare, puii pot înota și se pot scufunda. Pe cap și pe spate au puf lung, des, de culoare gri-închis, gâtlejul este galben-portocaliu, iar umflătura marginală a ciocului este galben-albicioasă.
AMENINȚĂRI
- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.
MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE
- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Prevenirea și controlul aruncării deșeurilor în jurul zonelor umede și eliminarea deșeurilor existente.
- Garantarea protejării locurilor de cuibărire și hrănire.
- Regularizarea activităților turistice și a pescuitului sportiv în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.
HARȚI JPEG
Harta de distribuție Mierlă de apă (Cinclus cinclus)