Lăstun de stâncă

Ptyonoprogne rupestris

Autor: Lucian Pârvulescu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Lăstunul de stâncă este răspândit în mare parte în sudul Europei, această zonă reprezentând 30% din aria sa de răspândire la nivel mondial. Mai cuibărește în nord-vestul Africii și sudul Asiei. Multe populații din Europa sunt sedentare, dar cele mai nordice populații (și cele din Asia) sunt migratoare, zburând pentru a ierna în nordul Africii, Orientul Mijlociu sau India.

POPULAȚIE

Populația din Europa este cuprinsă între 182.000 și 342.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând 30% din populația mondială, tendința fiind stabilă.
În România, populația este cuprinsă între 1.000 și 3.000 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Habitatul speciei este reprezentat de stâncăriile din regiunile uscate, calde și protejate, aflate în zonele montane, cu piscuri, defilee și chei. Poate fi observată frecvent la altitudini de 2.000-2.700 m, cu un maxim altitudinal al cuibăritului de 5.000 m în Asia Centrală. Această specie nu formează colonii de reproducere mari, dar este gregară în afara sezonului de reproducere.
Se hrănește cu o mare varietate de insecte, care sunt capturate din zborul efectuat în aproprierea stâncilor, deasupra cursurilor de apă și pajiștilor alpine, pasărea bazându-se pe un grad ridicat de manevrabilitate și pe o capacitate mare de a efectua viraje strânse.
Sezonul de cuibărit începe în luna mai și ține până în luna august. Perechile sunt monogame. Ele construiesc un cuib din noroi, pe care îl lipesc pe stânci, în fisuri și surplombe, sau, ocazional, de structuri construite de om (clădiri izolate, poduri etc.). Cuibul este căptușit cu multe pene și fire de iarbă uscată. Cuiburile sunt solitare, însă se pot întâlni și mici colonii de cuiburi apropriate (de maximum 10 cuiburi), acolo unde sunt condiții favorabile reproducerii speciei. Cuiburile sunt amplasate la o distanță medie de 30 m unele față de altele, perechile fiind teritoriale și manifestându-și agresivitatea atât față de alți lăstuni de stâncă, cât și față de alte specii. Aceste cuiburi pot fi refolosite de pereche și în sezoanele următoare de reproducere. Femela depune o pontă formată din 2-5 ouă albe, cu pete brun-roșcate, pe care le incubează aproape singură timp de 13-17 zile. Dimensiunea unui ou este de 20,2 x 14,0 mm. Ambii părinți hrănesc intensiv puii eclozați, timp de 24-27 de zile, până când aceștia sunt capabili de zbor și părăsesc cuibul. O pereche crește de regulă două ponte într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Alterarea resurselor trofice.
- Managementul neadecvat al carierelor.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Interzicerea oricărui tip de activitate care cauzează alterarea habitatelor de hrănire și reproducere a speciei.
- Interzicerea căilor neautorizate de-a lungul stâncăriilor unde cuibărește specia.
- Limitarea înființării carierelor și a altor infrastructuri industriale în zona de reproducere.
- Evitarea erbicidelor puternice, care reduc diversitatea speciilor-hrană, precum și a bioacumulării acestor tratamente agricole, care cauzează în mod secundar otrăvirea păsărilor.
- Reducerea folosirii insecticidelor, a fertilizatorilor pe bază de azot sau a altor substanțe toxice în zonele de hrănire a speciei.
- Regularizarea activităților turistice în zonele de importanță ridicată (mai ales în perioada de reproducere și creștere a puilor) sau chiar interzicerea acestor activități.
- Stabilirea rutelor de agrement împreună cu asociațiile și grupurile care practică sporturi în aer liber, cu scopul de a evita perturbarea păsărilor.
- Interzicerea construirii de parcuri eoliene în apropierea zonelor de reproducere sau de hrănire și în zonele intens folosite de către păsări.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Lăstun de stâncă (Ptyonoprogne rupestris)