Ciocârlie urecheată

Eremophila alpestris

Autor: Florin Iagăr

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Ciocârlia urecheată este o specie de largă răspândire, cuibărind în toată America de Nord, în partea nordică a Eurasiei și pe coastele Oceanului Arctic. Este prezentă cu populații rezidente în România, Grecia, Turcia, Kazahstan, Mongolia și China, până în Afganistan. Efectivele din nordul Eurasiei migrează spre sud, petrecând iarna pe coastele Mării Baltice din Marea Britanie, Danemarca, Germania și Polonia, în Ucraina, Ungaria și România.
În țară se găsesc două populații rezidente, în munții Făgăraș și una în munții Bucegi. O parte dintre efectivele migratoare din nordul Europei petrec iarna în zona Carpaților Occidentali și de Sud.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 2.140.000 și 6.510.000 de perechi, având tendință stabilă.
În România cuibăresc între 1.000 și 3.000 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Este singura specie de ciocârlie care a reușit să colonizeze habitatele alpine și pe cele de tundră, preferând terenurile aride cu vegetație foarte mică. În Eurasia cuibărește principal în tundra arctică, în zone xerice și stâncoase cu licheni sau în habitate de stepă și arctic-alpine. Cuibărește până la limita zăpezii, ajungând până la o altitudine de 5.400 m în Himalaya. În timpul iernii apare în zona litorală, pe dune, în mlaștini sărăturate și pe terenuri arabile de la câmpie, care nu sunt acoperite de zăpadă, sau care au o vegetație emergentă de sub zăpadă. De obicei nu apare pe aceleași teritorii cu alte ciocârlii.
Longevitatea maximă în libertate este de opt ani.
În timpul verii consumă insecte (Acrididae, Coleoptera, Diptera și larve de lepidoptere) și alte nevertebrate, precum viermi, păianjeni sau furnici. Puii sunt hrăniți aproape exclusiv cu hrană de origine animală. Iarna, dieta este alcătuită mai ales din semințe mici de iarbă, pe care le colectează de pe pământ, în stoluri mici.
Este o specie monogamă. Masculii ocupă și apără teritoriile de cuibărit încă din lunile ianuarie și februarie. Cântecul de marcare a teritoriului și de atragere a femelei este efectuat de către mascul în timp ce zboară în cercuri largi, la înălțimi mari deasupra solului, după care acesta se lasă la sol, cu aripile strânse, pe care le deschide cu foarte puțin timp înainte de aterizare. Femelele selectează locul cuibului, care de obicei este amplasat pe pământul gol de vegetație, lângă o movilă de iarbă. Ea construiește și cuibul, care este o adâncitură superficială în sol, căptușită cu fire de iarbă, deseori înconjurată de pietriș. Cele 3-4 ouă lucioase, a căror culoare variază de la gri la alb-verzui, cu pete maro-deschis, sunt clocite numai de către femelă, timp de 10-14 zile. Puii sunt hrăniți de către ambii părinți timp de 9-12 zile, până devin zburători. Perechile din zonele joase pot avea două sau chiar trei ponte pe an, însă cele de la latitudini sau altitudini mari numai una.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Mortalitatea cauzată de prădători.
- Braconajul.
- Perturbarea cauzată de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Prevenirea dezvoltării construcțiilor care cauzează pierderi de locuri de cuibărit, locuri de hrănire și rute de migrație. Restricția autorizării noilor drumuri, piste sau a altor elemente de infrastructură care cauzează fragmentarea habitatelor.
- Limitarea extinderii pârtiilor de schi în stațiunile existente și, de asemenea, limitarea construirii noilor pârtii, îndeosebi în zonele unde specia este prezentă.
- Controlarea temporară a prădătorilor generaliști, care au un impact negativ asupra succesului de reproducere a speciilor afectate.
- Reglementarea activităților turistice și interzicerea traficului de vehicule în zonele de importanță majoră pentru specie și în toate perioadele în care aceasta este prezentă.
- Evitarea suprapășunatului în habitatele importante pentru specie.
- Realizarea studiilor privind efectul schimbărilor climatice asupra populațiilor.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocârlie urecheată (Eremophila alpestris)