Ciocârlie de Bărăgan

Melanocorypha calandra

Autor: Cristian Mihai

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cuibărește în jurul Mării Mediterane și al Mării Negre, în partea de nord a Occidentului Mijlociu, partea de nord a Africii și în stepele Asiei Centrale. Majoritatea populațiilor europene cuibăresc în Spania și Rusia, dar apar efective semnificative și în Turcia. Unele populații din estul Europei, cum sunt cele din Rusia, sunt parțial migratoare sau migratoare și iernează în nordul Africii.
În România există populații cuibăritoare în Delta Dunării, în Dobrogea, în partea de sud a Moldovei și în partea de est a Munteniei.

POPULAȚIE

Populația cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 10.300.000 și 21.900.000 de perechi și reprezintă 45% din populația mondială, aflându-se într-un declin moderat.
Populaţia din România este cuprinsă între 785.101 și 1.109.698 de perechi cuibăritoare.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Ocupă teritorii în câmpii deschise, zone de stepă, pășuni și terenuri arabile neirigate, cu acoperire densă de vegetație, preferând pârloagele, miriștile și marginile de câmp. Se poate găsi cuibărind și în terenurile cultivate, manifestând o preferință pentru culturile de cereale. Evită deșerturile și semideșerturile, dar și zonele stâncoase. Marea majoritate a populațiilor se găsesc la câmpie, însă limita altitudinală maximă este de 1.400 m în Spania. Este parțial sedentară. În afara perioadei de cuibărit se înregistrează mișcări populaționale pe distanțe mai mari.
În timpul primăverii consumă în principal insecte (mai ales lăcuste și omizi), dar și păianjeni, melci mici și viermi. În timpul iernii, hrana este de origine vegetală, fiind formată din diverse semințe și rădăcini. Își procură hrana de pe pământ, singuratic sau în grupuri mici, adeseori și în stoluri mari, câteodată împreună cu presura sură (Emberiza calandra).
Masculii ajung în teritoriile de cuibărit foarte devreme, înaintea femelelor, în lunile februarie-martie. Este o specie monogamă, singuratică și teritorială, dar poate fi semicolonială în zonele cu densitate ridicată. Masculii se aud cântând încă din martie. Când se ridică în aer, începe să cânte și apoi se rotește deasupra teritoriului său la o înălțime de 80-100 m, timp de câteva minute. Zborul este caracteristic, cu bătăi rare ale aripilor, plutind cu aripile întinse și coada strânsă. Poate imita cântecul altor specii. Este teritorială și urmărește intrușii în zbor. Cuibul este construit de femelă într-o adâncitură superficială din sol, fiind adeseori adăpostit sub tufișuri sau alte plante. Această scobitură este căptușită cu paie și tulpini vegetale uscate, peste care este așezată o împletitură fină de iarbă. Ponta este formată din 4-5 ouă de culoare alb-murdar și este clocită numai de către femelă. Dimensiunea ouălor este de 24 x 18 mm, iar culoarea lor se schimbă, devenind pătate cu stropi maro-închis sau gri, pe măsură ce sunt incubate. Puii sunt îngrijiți numai de către femelă în primele 1-3 zile, apoi sunt hrăniți de ambii părinți. Ei părăsesc cuibul după 8-10 zile și devin independenți de părinți la vârsta de 19-22 de zile. O pereche are frecvent două ponte într-un sezon de reproducere.

AMENINȚĂRI

- Alterarea și pierderea habitatelor în urma activităților agricole și a schimbării folosinței terenurilor.
- Contaminarea prin produse agricole.
- Mortalitatea cauzată de structurile de irigație și de mașinile agricole.
- Mortalitatea și alte efecte cauzate de prădători.
- Braconajul.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Conservarea, crearea și promovarea terenurilor necultivate cu o vegetație corespunzătoare pentru specie.
- Armonizarea calendarului agricol cu biologia speciei.
- Împiedicarea creării terenurilor irigate sau creșterea dimensiunii medii a acestor parcele.
- Evitarea extinderii industriale și urbane.
- Interzicerea împăduririi regiunilor de stepă.
- Menținerea miriștilor și a pajiștilor și interzicerea incendierii acestora.
- Reducerea chimicalelor folosite în agricultură, aplicarea chimicalelor mai puțin toxice și persistente; regularizarea perioadelor de folosire a erbicidelor în funcție de fenologia speciei.
- Garantarea menținerii zonelor critice de reproducere a speciei.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Menținerea pajiștilor prin pășunat.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Ciocârlie de Bărăgan (Melanocorypha calandra)