Piciorong

Himantopus himantopus

Autor: Ramona Mănoiu

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Este o specie prezentă pe cea mai mare parte a continentului european, cu excepţia zonelor nordice. Aria de răspândire se extinde și în Asia și chiar în Statele Unite ale Americii. Iernează în Africa.
În România, specia este distribuită de-a lungul Dunării, în complexul lagunar și în Delta Dunării, găsindu-se sporadic și în interiorul țării, acolo unde există zone umede cu o suprafață mai mare.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare din Europa este relativ mică și este cuprinsă între 53.900 și 75.700 de perechi, tendința fiind stabilă.
În România, populaţia estimată este cuprinsă între 1.400 și 14.000 de perechi cuibăritoare. Între 10.000 și 50.000 de exemplare pot fi observate pe teritoriul țării în timpul pasajelor.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Piciorongul este o specie caracteristică zonelor cu ape puţin adânci, apelor interioare şi coastelor marine. Colonii mici pot fi găsite, de asemenea, în jurul marilor complexe de zone umede din țară. Populațiile nordice migrează pe distanțe lungi, plecând în cartierele de iernare încă din luna august; revin la locurile de cuibărit în lunile martie-aprilie. Longevitatea maximă în libertate este de șase ani și șapte luni. Este o specie sociabilă, care se deplasează de obicei în stoluri mici (de până la 15 exemplare) sau efective mai mari de câteva sute până la o mie de păsări în timpul migrațiilor, în timpul iernii și în locurile de înnoptare.
Dieta sa este foarte variată și diferă sezonier, incluzând în special insecte acvatice (coleoptere, efemeroptere, trichoptere, hemiptere, odonate, diptere). Consumă și moluște, crustacee, păianjeni, viermi, mormoloci și ouă de broaște, pești mici, icre de pește și uneori chiar și semințe.
Este o specie monogamă. Cuibăreşte în colonii mici, de 2-50 de perechi (rareori ajungând la câteva sute de perechi). Cuiburile sunt amplasate pe insule sau movile mici, în apă puțin adâncă sau pe malul nud de vegetație, foarte aproape de apă. Cuibul este așezat într-o adâncitură în substrat, care este căptușită cu fire de iarbă uscată. Dacă crește nivelul apei, păsările ridică înălțimea cuibului pentru a ține ouăle în siguranță. Femela depune în mod obişnuit 3-4 ouă în luna mai şi începutul lunii iunie, care au dimensiunea de 43,3 x 29,4 mm. Destul de frecvent se pot observa pontele de la două femele în același cuib. Incubaţia durează 25-26 de zile şi este asigurată de către ambii parteneri. La scurt timp după eclozare, puii părăsesc cuibul, însă continuă să fie intens hrăniţi de părinţi. Puii devin zburători la 28-32 de zile.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Perturbarea antropogenă.
- Mortalitatea și alte efecte cauzate de prădători.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene și costiere, inclusiv a celor care se referă la construcții.
- Managementul adecvat al nivelului de apă din ecosisteme acvatice, în concordanță cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în jurul zonelor umede.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate pe terenurile din vecinătate.
- Evaluarea nivelului de poluare a zonei umede și executarea programelor destinate îmbunătățirii calității apei.
- Aplicarea acțiunilor necesare garantării disponibilității hranei și a condițiilor de procurare a acesteia în zonele importante pentru cuibărit și migrație a speciei.
- Crearea insulelor pentru reducerea riscului ridicat de predare și creșterea succesului de reproducere în zonele umede artificiale sau seminaturale.
- Elaborarea și implementarea planurilor de management pentru sărături active și abandonate, care determină un regim de apă (ciclu inundare-uscare) corespunzător necesităților ecologice ale speciei.
- Controlul populațiilor de pisici și câini domestici sau sălbăticiți.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Piciorong (Himantopus himantopus)