Cresteț mic

Zapornia pusilla

Autor: shutterstock.com

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Crestețul mic este o pasăre cuibăritoare în cea mai mare parte a Europei sudice și de vest, în sudul Africii, în Asia și Australia. Populațiile din Africa și Australia rămân în același areal, fiind sedentare pe toată durata anului, în timp ce populațiile asiatice și europene sunt migratoare și iernează în sudul Asiei.
În România specia este foarte rară, regăsindu-se în trei zone aproape de Cluj-Napoca și București și este foarte posibil ca cele mai multe perechi să se afle în zona Deltei Dunării.

POPULAȚIE

Populaţia cuibăritoare din Europa este cuprinsă între 980 și 1.400 de masculi cântători, tendința nefiind cunoscută și fiind dificil de estimat, deoarece nu este cunoscut impactul pe care îl are modificarea habitatului asupra populației.
În România, populaţia cuibăritoare estimată este cuprinsă între 5 și 50 de masculi cântători.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cresteţul mic este o specie caracteristică zonelor umede cu apă dulce sau sărată atât din zonele continentale, cât și de coastă. Habitatele tipice speciei includ păşuni inundate, mlaştini sărate sau dulcicole, pășuni inundate, marginile zonelor acvatice deschise, toate având drept caracteristică principală existența de zone cu apă puțin adâncă. Este o pasăre mai activă dimineaţa sau după-amiaza târziu spre seară, ducând o viață retrasă și fiind greu de observat. Migrația de toamnă are loc la sfârșitul lunii august și începutul lunii octombrie, iar cea de primăvară în perioada martie-mai. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Se hrănește sondând cu ciocul prin noroi sau culegând insecte pe care le găsește fie în apă, fie plutind pe aceasta ori pe vegetația din apropiere; rareori stă în apă până la jumătatea corpului, scormonind cu ciocul în căutarea prăzii. Este o specie omnivoră, dar se hrănește în principal cu nevertebrate, precum gândaci, fluturi de noapte, păianjeni, moluște, viermi acvatici, melci, crustacee mici, amfibieni și pești mici (până în 2 cm). Din dieta sa fac parte și muguri, frunze și semințe ale diverselor plante din habitatele în care trăiește.
Soseşte din cartierele de iernare în a doua parte a lunii aprilie. Ritualul nupţial se manifestă prin chemările masculului, care atrage astfel femela. Este o pasăre monogamă şi teritorială, la care perechea se menţine numai pe perioada unui sezon de reproducere. Cuibul are formă de cupă și este așezat în vegetaţie, în apropierea apei, la aproximativ 4-60 cm deasupra nivelului acesteia. Ocazional cuibul poate fi plutitor sau ancorat de vegetația acvatică. Este construit de ambii parteneri din frunze și diverse tulpini, precum și din alte materiale vegetale disponibile, iar teritoriul de lângă cuib este apărat cu înverșunare. Femela depune de obicei în perioada iunie-august o pontă formată din 4-11 ouă de culoare ocru-maroniu închis cu pete gălbui. Incubaţia este asigurată de ambii părinţi şi durează în medie 16-20 de zile. Puii se pot hrăni singuri la câteva zile după ce ies din ouă, însă devin zburători doar la 34-45 de zile de la eclozare.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea incendierii stufului.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Adaptarea amplasării noilor cabluri electrice la standardele naționale; amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cresteț mic (Zapornia pusilla)