Cârstel de baltă

Rallus aquaticus

Autor: Florin Stavarache

STATUT LEGAL DE CONSERVARE

DISTRIBUȚIE

Cârstelul de baltă este o pasăre cu distribuție largă, arealul ei cuprinzând Europa, Asia și Africa de Nord. Cuibărește în aproape toată Europa, aici regăsindu-se jumătate din arealul său cuibăritor.
În România este o specie răspândită în zonele umede din toată țara, exceptând regiunea muntoasă.

POPULAȚIE

Populația europeană este mare, fiind cuprinsă între 157.000 și 346.000 de perechi cuibăritoare, reprezentând jumătate din populația globală, tendința nefiind cunoscută, deși la nivel global se află în declin.
În România, populația cuibăritoare este estimată la 9.397-21.155 de perechi.

MEDIUL DE VIAȚĂ ȘI BIOLOGIA SPECIEI

Cârstelul de baltă este o pasăre care are nevoie de zone nămoloase, arătând o preferință pentru habitate acvatice stătătoare sau lent curgătoare, cu un nivel al apei cuprins între 5 și 30 cm adâncime, care sunt înconjurate de un brâu de vegetație acvatică deasă, emergentă sau submergentă. S-a observat că specia manifestă preferință pentru habitate mozaicate cu zone de uscat și copaci în detrimentul unei zone umede mai mari. Migrația de primăvară este variabilă în funcție de condițiile climatice, dar de obicei are loc în perioada martie-aprilie. Spre toamnă, specia năpârlește și nu este capabilă de zbor o perioadă de timp, iar după schimbarea penajului părăsește cartierele de reproducere și pleacă spre cele de iernare în august-decembrie.
Longevitatea maximă înregistrată în natură este de opt ani și nouă luni. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de un an.
Este o specie omnivoră, care se hrănește preponderent cu nevertebrate precum râme, lipitori, moluște, amfipode, raci, păianjeni și diverse insecte acvatice sau terestre. De asemenea, consumă amfibieni, pești, păsări și mamifere mici, iar din dieta sa vegetală fac parte lăstari, rădăcini, fructe și semințe, acestea fiind consumate cu precădere toamna și iarna.
Este o specie monogamă, cuibărește în perechi solitare sau în grupuri mici, dar – unde densitățile sunt mari – pot apărea cuiburi și la o distanță de 20-50 m între ele. Cuibul este poziționat în smocuri de vegetație, deseori trestie ori papură, dar și pe pământ, în apă ori lângă apă și mai rar pe trunchiuri de copac. El este realizat de părinți din frunze și tulpini, precum și din alte materiale vegetale disponibile, fiind construit în așa fel încât cuibul să nu fie inundat în cazul în care nivelul apei crește. Femela depune în mai-iunie o pontă formată din 5-16 ouă de culoare crem-deschis cu pete maronii. Dimensiunea unui ou este de 36 × 26 mm. Ponta este incubată de ambii părinți timp de 19-22 de zile, incubația începând deseori înainte ca toate ouăle să fie depuse. Puii devin zburători la vârsta de 7-9 săptămâni. În cazurile în care cuibul este descoperit, femela poate să transporte toate ouăle în alt loc, unul câte unul. Dacă puii sunt eclozați, îi duce și pe ei, luându-i sub aripă. Dacă prădătorul se apropie cât pasărea este pe cuib, aceasta va sta nemișcată și îl va ataca atunci când este prea aproape, sau se ridică și se îndepărtează mimând rănirea, pentru a-l distrage și a-l îndepărta de cuib.

AMENINȚĂRI

- Pierderea și alterarea habitatului.
- Poluarea și gestionarea defectuoasă a apelor.
- Braconajul.
- Perturbările cauzate de activități antropice.

MĂSURI DE CONSERVARE NECESARE

- Respectarea restricțiilor în zonele ripariene.
- Măsuri de management pentru vegetația palustră, cu scopul de a menține sau de a reface vegetația la un nivel ecologic optim.
- Managementul deșeurilor și al apelor uzate în zona habitatelor importante pentru specie.
- Menținerea de fâșii necultivate de minimum 1,5 m între terenurile cultivate și zonele umede, unde folosirea chimicalelor este strict interzisă.
- Menţinerea şi conservarea stufărişurilor întinse cu apă permanentă ca habitat caracteristic.
- Interzicerea incendierii stufului.
- Încurajarea folosirii produselor agrochimice selective și cu toxicitate redusă și evitarea folosirii semințelor tratate în vecinătatea zonelor umede; încurajarea producției organice.
- Managementul nivelului de apă din rezervoare, în acord cu necesitățile ecologice ale speciei.
- Adaptarea amplasării noilor cabluri electrice la standardele naționale; amplasarea de dispozitive pentru creşterea vizibilităţii liniilor de medie şi mare tensiune.
- Identificarea și managementul zonelor în care mortalitatea din cauza drumurilor este ridicată.
- Controlul şi respectarea legislaţiei vânătorii; cooperare între organizațiile de protecție a mediului, organizațiile de vânătoare, jandarmerie și Garda de Mediu împotriva braconajului.
- Inventarierea zonelor de reproducere actuale și potențiale.
- Identificarea zonelor de migrație, hrănire și aglomerare importante pentru conservarea speciei.
- Promovarea studiilor referitoare la diverse aspecte ale biologiei speciei, inclusiv cele referitoare la parametrii demografici.

HARȚI JPEG

Harta de distribuție Cârstel de baltă (Rallus aquaticus)