3.4. Protocol de monitorizare a speciilor coloniale de stârci şi cormorani

Egretă mică (Egretta garzetta), specie care face obiectul protocolului de monitorizare

Scopul prezentei metodologii este identificarea şi recenzarea anuală cât mai precisă a efectivelor cuibăritoare ale speciilor coloniale de stârci şi cormorani din România. Metodologia vizează monitorizarea pe termen lung a coloniilor cunoscute până la data actuală, la nivel naţional, respectiv identificarea noilor colonii, cu precădere în teritoriile necartate în acest sens sau greu accesibile.
Datele obţinute conferă pe termen lung posibilitatea de a evalua cât mai aproape de realitate dimensiunea populaţiilor naţionale cuibăritoare ale speciilor menţionate, cât și de a aprecia dinamica acestora.
Monitorizarea pe termen lung relevă, de asemenea, şi potenţialii factori de ameninţare la adresa speciilor, respectiv se pot formula măsuri de management pentru menţinerea sau îmbunătăţirea condiţiilor de cuibărit ale acestora.

Cormoran mare (Phalacrocorax carbo), specie care face obiectul protocolului de monitorizare

Metode de eșantionaj la nivel național

Locaţiile de monitorizare vor fi coloniile cunoscute de stârci şi cormorani mari şi mici, la nivel naţional. O atenţie specială se va acorda coloniilor din Delta Dunării şi sistemul lagunar, în cazul mai multor specii un procent mare din cel naţional cuibărind în aceste zone.

Pe lângă coloniile cunoscute, se vor colecta informaţii cu privire la localizarea altor colonii. Se vor avea în vedere în special luncile râurilor mari: Dunăre, Mureş, Someș, Olt, Jiu, Argeș, Crișul Negru, Ialomița, Buzău, Siret, Prut, zonele umede extinse (stufărişurile din Delta Dunării). Identificarea locaţiei coloniilor va fi efectuată în special în cadrul aplicării protocoalelor de monitorizare pentru speciile cuibăritoare caracteristice râurilor și pentru păsările cuibăritoare acvatice și palustre, dar și înaintea sezonului de cuibărit, prin parcurgerea unor transecte cu barca (de ex. în perioada efectuării numărătorii de iarnă sau a migraţiei speciilor acvatice), cu autovehiculul, pe mal, respectiv prin evaluare aeriană. Alegerea secţiunilor şi a mijlocului de identificare se vor face în funcţie de accesibilitatea în secţiunile respective. Pentru identificarea locaţiilor coloniilor (în special a coloniilor de cormorani mari) înaintea perioadei de cuibărit, una dintre cele mai potrivite metode este cea aeriană, utilizând un aparat de zbor ultrauşor cu pilot și pasager, deoarece permite acoperirea unei distanţe considerabile cu un efort minim.

Coloniile identificate în prealabil vor fi evaluate în perioada de cuibărit.

Repetabilitatea

Pentru monitorizare este recomandat ca repetarea întregului eșantionaj să se facă o dată la 3 ani (fiecare unitate de eșantionaj să fie evaluată de 2 ori în intervalul de 6 ani).
În cazul în care nu este posibilă repetarea în acest mod, este obligatoriu ca toate eșantioanele să fie evaluate cel puțin o dată în intervalul de 6 ani.

Perioada observațiilor în teren

În scopul obţinerii unei imagini cât mai fidele cu privire la efective, se vor efectua mai multe numărători în diferite perioade care coincid cu etapa de incubare pentru diferite specii care pot alcătui colonia.

Prima perioadă: 15 aprilie - 1 mai;
A doua perioadă: 5 mai - 20 mai;
A treia perioadă: 25 mai - 15 iunie.

În toate cazurile, numărătorile se vor face la primele ore ale dimineţii, când păsările adulte se află la cuib, respectiv când ponta sau puii nu sunt afectaţi de temperaturi ridicate.

Lopătar (Platalea leucorodia), specie care face obiectul protocolului de monitorizare

Se vor avea în vedere în principal speciile cuibăritoare predominant sau preferenţial în arbori sau arbuşti:

• Stârc cenușiu (Ardea cinerea);
• Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax);
• Stârc galben (Ardeola ralloides);
• Egretă mică (Egretta garzetta);
• Egretă mare (Ardea alba);
• Țigănuș (Plegadis falcinellus);
• Lopătar (Platalea leucorodia);
• Stârc de cireadă (Bubulcus ibis);
• Cormoran mare (Phalacrocorax carbo);
• Cormoran mic (Microcarbo pygmaeus).

Evaluarea coloniilor din stufărişuri (în special în cazul Ardea purpurea, dar şi Ardea alba, Platalea leucorodia etc.) necesită o abordare diferită, din cauza particularităţilor metodologice care trebuie avute în vedere.

Stârc cenușiu (Ardea cinerea), specie care face obiectul protocolului de monitorizare

Stârc cenușiu, Stârc de noapte, Stârc galben, Egretă mică, Egretă mare, Țigănuș, Lopătar, Stârc de cireadă, Cormoran mare, Cormoran mic

Metodologia presupune evaluarea numerică detaliată a coloniilor, utilizându-se ca unitate de raportare a perechilor cuibăritoare cuiburile aparent ocupate (CAO). În funcţie de accesibilitatea şi vizibilitatea coloniei, există 2 metode principale de efectuare a numărătorii: în colonie și de la distanţă.

Deranjul

În cazul deranjului (involuntar) cauzat de intrarea în colonie, există riscul, în special în cazul puilor încă nezburători, ca aceştia să sară din cuib ca reacţie de apărare, cu consecinţe foarte grave, deoarece în cele mai multe cazuri aceştia nu vor supravieţui. Din acest motiv, numărătoarea în cazul intrării în colonie se va face după ce a început clocirea ouălor, înainte de eclozarea puilor sau în perioada imediat după eclozare. Intrarea în colonie în perioade mai târzii nu este recomandată, respectiv este indicat, în orice caz, ca numărătoarea în colonii să fie efectuată numai de persoane cu experienţă anterioară cu această metodă. Experienţa în a aprecia distanţa critică la care observatorul se poate apropia este foarte importantă. Timpul petrecut va fi cât mai scurt, preferabil sub 30 de minute.

Numărătoarea cuiburilor în colonie

• se va parcurge colonia şi se vor număra cuiburile din colonie pentru fiecare dintre speciile care cuibăresc în colonia respectivă;
• numărătoarea se va face dimineaţa devreme sau seara, pentru ca ponta să nu fie afectată de soarele prea puternic;
• ocuparea cuibului poate fi apreciată astfel: ouă în cuib, pui văzuţi sau auziţi, adulţi stând pe cuib, material proaspăt adus pentru construirea cuibului, excremente în cuib sau sub acesta;
• numărătoarea se va face cât mai repede posibil: 5 minute în coloniile mici, 15 minute în coloniile medii şi 30 de minute în coloniile mari (în coloniile mari se pot alege câteva transecte şi se vor număra cuiburile situate la o anume distanţă de o parte şi de alta a transectului, în funcţie de substratul pe care este așezată colonia (arbori, arbuşti etc.). Este necesară numărarea a cel puțin 10% din teritoriul coloniei. Această metodă produce un deranj accentuat la colonie şi trebuie făcută cu multă grijă. Purtarea de echipament de camuflare a siluetei umane este recomandată;
• dacă, pentru a intra în colonie, observatorul va trebui să facă o cărare prin ierburi, tufişuri etc., atunci numărătoarea se va efectua prin estimarea păsărilor care intră şi ies în/din colonie, pentru a nu facilita accesul prădătorilor;
• observatorul va lua coordonatele coloniei şi, dacă este posibil, conturul coloniei (va marca puncte cu GPS-ul);
• NU se va apela la numărătoarea cuiburilor şi nu se va intra în colonie dacă colonia este vizibilă şi se pot realiza numărători de la distanţă;
• NU se va realiza la fiecare ieşire, ci doar în prima parte a perioadei de cuibărit.

Numărătoarea cuiburilor într-o colonie din Delta Dunării:

Deplasarea spre colonie este programată astfel încât să se ajungă la aceasta curând după răsărit

Identificarea copacilor cu cuiburi active (barca se deplasează cu viteză foarte redusă)

Observarea cuiburilor din barcă, cu ajutorul binoclului (barca se deplasează cu viteză foarte redusă, plutește în derivă sau, în cazul în care se află multe cuiburi în zonă și este necesară staționarea, este ancorată pentru scurt timp)

Cuib de cormoran mic identificat în colonie

Juvenili de lopătar lângă cuib (așteptând să fie hrăniți de adulți)

Pentru efectuarea numărătorii de la distanţă este necesară o vizită prealabilă, înainte de înfrunzirea arborilor, pentru a se face o cartare a numărului de arbori şi o evaluare a numărului general de cuiburi rămase din sezonul anterior, precum şi o impresie generală cu privire la dimensiunea coloniei.

Numărătoarea coloniilor de la distanţă

Când se foloseşte termenul de numărătoare la distanţă, se va avea în vedere că distanţa optimă de la care se face numărătoarea este cea mai mică distanţă de unde se vede colonia în ansamblu.
• observatorul va selecta punctul cu vizibilitatea cea mai bună asupra coloniei. Se vor căuta, dacă este posibil, punctele mai înalte;
• numărul de perechi cuibăritoare se va stabili pe baza păsărilor care intră sau ies din colonie;
• se va ţine o evidenţă a locului din colonie pe unde fiecare pasăre intră sau iese, pentru a se evita numărătoarea dublă a aceleiaşi perechi;
• numărătoarea se va realiza de două ori, cu ocazia fiecărei vizite. Numărul cel mai apropiat de realitate va fi considerat numărul maxim. Se va nota pe hartă localizarea coloniei;
• pentru coloniile localizate în stuf, acolo unde aplicarea altei metode nu este posibilă (ex. aeriană), numărul de păsări cuibăritoare se va estima numai prin această metodă (fără accesarea coloniei).

Numărătoarea de la distanță în colonia de la Dumbrăvița (BV):

Observatorul ajunge în preajma punctului de unde are o vizibilitate bună a coloniei

Luneta este instalată și se încep observațiile

Observarea prin binoclu

Observarea prin lunetă. Având în vedere durata lungă a observațiilor, este indicat ca observatorul să se instaleze comod

În centrul imaginii, o zonă cu cuiburi de stârci în care intră și din care ies exemplarele cuibăritoare

Cuib activ de cormoran mare

Numărătoarea utilizând fotografia aeriană

În cazul coloniilor amplasate în arbori (mai puţin cele de cormorani, care sunt în general vizibile deoarece, după câțiva ani de la formarea coloniei, arborii încep să se usuce din cauza excrementelor), efectuarea numărătorii pe baza fotografiilor realizate din aparate de zbor produce erori relativ mari de subevaluare, din cauza faptului că o parte dintre cuiburi nu sunt vizibile. O modalitate de corecție constă (acolo unde este posibil şi accesul terestru) în efectuarea unei numărători cât mai exacte de la sol, calcularea unui indice de eroare şi aplicarea unui factor de corecţie. Această metodă este indicată acolo unde nu există și posibilitatea evaluării de la sol (colonii pe arbori sau arbuşti în stufărişuri – ex. RBDD), respectiv în cazul coloniilor de stârci din stufărişuri, fără un punct de observaţie disponibil în vecinătate.
În cazul coloniilor aflate în stufărişuri, acestea se vor survola cu un aparat de zbor ultrauşor de 2 până la 4 ori în intervalul 15 aprilie - 15 iunie. Altitudinea de zbor poate varia de la 300 la 150 m, în funcţie de necesitatea de a acoperi suprafaţa, respectiv se vor realiza fotografii de ansamblu şi de detaliu pentru efectuarea numărătorii. Numărătoarea cuiburilor se va face pe calculator, după realizarea unui colaj al fotografiilor cu întreaga zonă monitorizată.
Pe lângă aeronavele ultrauşoare, o altă modalitate de efectuare a monitorizării aeriene este posibilă prin utilizarea dronelor (aparate de zbor fără pilot) de dimensiuni mici, echipate cu aparatură foto/video, acolo unde există posibilităţi logistice (distanţe relativ scurte de la baza de lansare etc.). Avantajul acestora constă în dimensiunile reduse şi, în consecinţă, posibilitatea mare de manevrare la altitudini de zbor reduse, cu obţinerea de imagini cu rezoluţie mare.

Nivelul de pregătire al observatorilor

Este obligatoriu în cazul accesării coloniei ca cel puţin unul dintre observatori să aibă experienţă anterioară în aplicarea unei astfel de metode. În plus, este necesar ca observatorul/observatorii să aibă aptitudini în identificarea speciilor de stârci, respectiv cormorani, şi să fie familiarizaţi cu estimarea numerică a coloniilor de stârci.
În cazul monitorizării aeriene, se recomandă ca observatorul să fie familiarizat cu structura coloniilor, cu locaţiile monitorizate şi să aibă experienţă în fotografiere și mai ales în fotografierea aeriană.

Metodologia neavând un eșantionaj prestabilit, în cazul implementării metodologiei pe suprafețe mai reduse (SPA-uri sau alte arii protejate), se recomandă identificarea coloniilor prin acoperirea totală a suprafeței de studiu înaintea sezonului de cuibărire, iar după confirmarea prezenței coloniei, aplicarea metodologiei originale, asigurând colectarea de date compatibile cu datele colectate prin metodologia națională.
România, ca membru al Uniunii Europene, are obligația de a raporta o dată la 6 ani, pe lângă efectivele, respectiv tendințele populațiilor naționale ale tuturor speciilor de păsări și efectivele, respectiv tendințele populațiilor speciilor listate în Anexa 1 a Directivei Păsări din Ariile de Protecție Specială Avifaunistică (SPA-uri). Cu toate că schema națională acoperă parțial și SPA-urile, ar fi de preferat ca datele din schema națională să fie completate de monitorizarea realizată de administratorii siturilor, în cadrul implementării planului de management. Condiția utilizării acestora este compatibilitatea lor cu datele colectate prin schema națională. Din acest motiv este puternic recomandată utilizarea metodologiei naționale, adaptată nevoilor locale. Coordonatorul național al schemei poate oferi asistență în această direcție, de aceea este recomandată contactarea acestuia.

Pentru ca datele colectate să poată fi folosite pentru îndeplinirea scopului metodologiei, acestea trebuie să conțină minimum următoarele informații:

• data și ora observației;
• coordonatele coloniei;
• numele observatorului;
• specia;
• numărul de exemplare/numărul de cuiburi ocupate.

Exemplu de înregistrare a observațiilor cu ajutorul unei aplicații mobile:

Se selectează task-ul „Colonii” din aplicația legată la baza de date Ornitodata
și se inițiază o sesiune de observații prin selectarea unui punct predefinit
(presupunândcă acesta există).
Apoi se selectează tipul de colonie (simplă sau mixtă).

Se selectează dintre opțiunile referitoare la „Localizarea coloniei (substratul)”
cea corespunzătoare coloniei observate, apoi se selectează opțiunea privitoare
la „Modul de evaluare a coloniei”.
Se completează numele observatorilor suplimentari (dacă aceștia există).

Pentru localizarea coloniei se apasă pe zona respectivă de pe hartă.
Apoi se selectează specia cuibăritoare în colonie.

În continuare, se completează numărul de exemplare și numărul de cuiburi
din colonie. În câmpul „Activitate” se selectează cel mai înalt cod de cuibărire
observat în cadrul coloniei. În cazul în care este vorba despre o colonie cu
cuiburi în copaci, se precizează numărul de copaci care găzduiesc cuiburi.
În final, se adaugă eventuale comentarii referitoare la observație.

După realizarea observațiilor de teren, observatorii vor trimite în cât mai scurt timp următoarele date către coordonatorul programului:

1. datele colectate la colonie despre speciile-țintă, cu toate informațiile auxiliare privind colonia, cât și populațiile cuibăritoare estimate pentru fiecare specie din colonie la sfârșitul perioadei de cuibărit; acestea sunt fie în format electronic (dacă au fost colectate cu ajutorul aplicațiilor mobile), fie în carnete de teren completate pentru fiecare locație; (original și copie scanată/fotografiată);
2. coordonatele coloniilor și ale punctului/punctelor de monitorizare, înregistrate cu ajutorul GPS-ului, în format electronic;
3. traseele înregistrate cu GPS-ul;
4. fotografiile efectuate pe teren.

Pentru implementarea în condiții optime a metodologiei este nevoie de următoarele echipamente:

• binoclu;
• lunetă;
• aplicație mobilă sau fişe de monitorizare/caiet de teren;
• GPS;
• aparatură foto (opţional);
• îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvate.

În scopul identificării locaţiilor coloniilor noi, respectiv accesului în colonii, sunt necesare mijloace de transport, în funcţie de caz:

• autovehicul;
• barcă cu motor/ambarcaţiune uşoară (caiac, canoe);
• aparat de zbor ultrauşor.

Pentru efectuarea evaluării aeriene:

• mijloc de transport-monitorizare (aparat de zbor ultrauşor);
• aparat de fotografiat DSLR cu o rezoluţie de minimum 12MP, echipat cu teleobiectiv zoom cu plajă largă (e.g. 18-200 mm, 18-250 mm); este posibilă şi utilizarea mai
multor aparate cu obiective diferite, însă folosirea unuia singur este mult mai convenabilă din considerente de spaţiu etc.;
• carduri de memorie;
• binoclu;
• GPS (acesta va fi utilizat atât pentru navigare, cât şi pentru înregistrarea automată a traseului).

Anexa 1 - Formular de teren (necompletat)

Anexa 1 - Formular de teren (completat)